Bine si rau

Cum spunea si C.G. Jung, la intrebarea adresata lui "Credeti in Dumnezeu?" el raspundea senin: "Nu am nevoie sa cred, acum stiu!" Prin urmare, eu nu iau existenta Lui ca pe o credinta - eu stiu ca exista!


El lasa astfel impresia ca nu se indoieste de existenta lui Dumnezeu, ca intr-un fel sau altul s-a convins de existenta Lui si ca, prin urmare, nu are nevoie sa creada.


"Ceea ce numesc unii instinct sau intuitie, scrie Jung, nu este nimic altceva decit Dumnezeu / Satana (depinde de credinta fiecaruia). Dumnezeu este aceasta voce din noi care ne zice ce trebuie si ce nu trebuie sa facem. Altfel spus, constiinta noastra... Le cer pacientilor mei sa inteleaga ca tot ceea ce li se intampla impotriva vointei lor emana dintr-o forta superioara. Am putea-o numi Dumnezeu sau Satana, insa pentru mine nu are nici o importanta din momentul în care luam cunostinta ca avem de-a face cu o forta superioara. Putem face experienta lui Dumnezeu in fiecare zi" .


Pentru Jung, trairea experientei mistice nu exclude conul de umbra, "raul" exorcizat de biserica crestina, pentru ca o viziune a Totalitatii nu se poate lipsi de intuneric daca se doreste completa. De aceea, în repetate rinduri, Jung ii reproseaza mentalitatii crestine dogmatice unilateralitatea pentru ca ea a separat si alungat umbra din figura divinitatii, creand o criza a contrariilor, un razboi fara solutie, care condamna fiinta umana la o existenta monocolora intr-un univers de valori spirituale neviabil.



Pentru oricine adopta o atitudine pozitiva vizavi de crestinism, problema Antichristului este o incercare dura. Manifestarea Adversarului semnifica fara indoiala contra-ofensiva diavolului provocata de incarnarea lui Dumnezeu. Diavolul si-a primit inca de la începutul crestinismului figura sa de dublu al lui Christos si, prin urmare, de Dumnezeu, in timp ce in Cartea lui Iov el mai era înca un fiu al lui Dumnezeu si un reprezentant al lui Yahve. Psihologic vorbind, cazul este clar: figura dogmatica a lui Christos este atat de sublima si de imaculata incit ea a intunecat tot restul; ea a devenit în fapt atit de unilaterala incat necesita cu orice pret o completare psihica pentru a restabili echilibrul.Aceasta opozitie inevitabila este cea care a condus deja, de timpuriu, la doctrina celor doi fii ai lui Dumnezeu dintre care cel mai varstnic se numea Satana. Venirea lui Antichrist nu este o simpla predictie profetica, ci o lege psihologica ineluctabila care, desi nu a fost cunosuta de autorul epistolelor io-inice, a condus la certitudinea enantiodromiei viitoare. Iata de ce scria el ca si cum ar fi constientizat necesitatea interna a acestei transformari, desi mai mult ca sigur ca aceasta idee trebuie sa-i fi aparut ca o revelatie divina . In realitate, orice diferentiere superioara a imaginii lui Christos antreneaza o intarire corepun-zatoare a complemetului inconstient, facand astfel sa creasca tensiunea dintre sus si jos.



Profetia crestina a venirii Antichristului aminteste de profetiile hinduse în care epoca pe care o traim noi azi este numita epoca de fier si este pusa sub stapanirea zeitei Kali. Este vorba de distrugerea valorilor traditiei, de inlocuirea lor cu alte valori care nu au o fundamentare temeinica în etosul divin. Deci, nu este vorba atit de dominatia raului privit în chip etic, moral, etc, cat mai ales de o deriva curioasa a constiintei umane care a pierdut, cumva, dreapta masura in aprecierea faptelor vietii si a conduitelor care se impun. Problema trebuie transpusa în planul teoriei cunoasterii, asa incat putem vorbi, in acest sens, despre ignoranta. în acelasi context. Antichristul nu personifica neaparat aspectul obscur al Totalitatii divine, cat mai ales neputinta omului modern de a concepe "perfectiunea", Totalitatea, in maniera ei. Pe planul moral, aceasta ignoranta explica, de pilda, excesele caritabile din viata de zi cu zi, iar in viata popoarelor asa-zisa discriminare rasiala pozitiva. In planul psihologic, interior, al fiintei, ea transpare din tendinta individului de a ignora viata sa inconstienta, pentru a se cantona total în limita vietii sale constiente.
Bibliografie: C.Jung, "Psihanaliza fenomenelor religioase".