Monoloagele vaginului

Fragmente din cartea Monoloagele vaginului - scrisa de Eve EnslerIata o anecdota amuzanta despre vagin. E scoasa din Femeia: geografie intima de Nathalie AngierClitorisul are un scop nobil. Este singurul organ al corpului conceput numai pentru placere. Clitorisul e pur si simplu un ghem de nervi, mai precis e format din 8 000 de fibre nervoase. Concentrarea de fibre nervoase e mai mare decît oriunde altundeva în corpul femeii sau al barbatului, inclusiv în vîrfurile degetelor, buze si limba, si e de doua...doua...DOUA...ori mai mare decît în penis. Cine are nevoie de pusca, daca are o mitraliera?
Am fost îngrijorate din pricina a ceea ce credem despre vagine si chiar mai îngrijorate din cauza a ceea ce nu credem. Am fost îngrijorate din cauza propriilor noastre vagine. Care aveau nevoie de un context, de alte vagine, de o comunitate, o cultura de vagine. Vaginul e o necunoscuta înconjurata de atîta mister - mai rau ca Triunghiul Bermudelor. Nimeni nu s-a-ntors vreodata de-acolo sa ne spuna cum a fost.Sa începem de la acest cuvînt: vagin. Suna mai degraba ca o boala molipsitoare, sau ca un instrument medical. "Repede, sora, adu-mi vaginul." "Vaginul." "Vaginul." Nu conteaza de cîte ori îl spui, tot nu suna ca un cuvînt pe care ai vrea sa-l rostesti. E un cuvînt complet ridicol si nu-i deloc sexy. Poti sa-l folosesti în timp ce faci sex, încercînd sa fii "politically correct"?! "Draga, n-ai vrea tu sa-mi mîngîi vaginul?" Moartea pasiunii. Subita.Urmatorul grup intervievat era format din femei între 65 si 75 de ani. Aceste interviuri au fost cele mai usturatoare. Poate pentru ca nici una din femei nu mai fusese întrebata vreodata despre vaginul ei. Una dintre ele, în vîrsta de 75 de ani, nu-si vazuse niciodata vaginul. Si-l spala în baie sau sub dus, dar niciodata în mod constient. Nu avusese niciodata un orgasm. La 72 de ani, a început sa faca terapie, asa cum se procedeaza în New York si, convinsa de terapeuta, într-o dupa-masa, s-a dus acasa, a aprins niste lumînari, a facut o baie, a ascultat muzica si s-a simtit bine cu ea însasi. A spus ca i-a luat mai mult de o ora, fiindca avea artrita, dar cînd, într-un sfîrsit, si-a gasit clitorisul, a izbucnit în plîns. Acest monolog îi este dedicat.
InundatiaAcolo jos? N-am mai fost acolo jos din 1953. Nu, n-are nici o legatura cu Eisenhower. Nu, nu, e ca o pivnita acolo jos. E foarte umed, lipicios. N-ai ce cauta acolo. Crede-ma. Te îmbolnavesti. Te sufoci. Te umple greata. Miros de umezeala si mucegai si toate alea. Puah! Miroase de-ti întoarce nasul. Îti intra-n haine.Nu, n-a fost nici un accident acolo jos. N-a sarit în aer, n-a luat foc, nimic din toate astea. N-a fost chiar asa dramatic. Adica...nu conteaza. Nu.Nu conteaza. Nu pot sa vorbesc cu tine despre asta. De ce o fata asa draguta ca tine umbla sa-ntrebe toate babele ce au acolo jos? Noi nu faceam asa ceva pe cînd eram fete. Ce? Isuse, bine.Era baiatul asta, Andy Leftkov. Era dragut, pai asa credeam. Si înalt, cît mine de-nalt si chiar îmi placea de el. M-a invitat sa ies cu el, cu masina lui...Nu pot sa-ti spun asta. Nu pot sa fac asta - despre acolo jos. Pur si simplu stii ca e acolo. Ca o pivnita. Uneori se mai aud zgomote. Auzi conductele si uneori se mai ratacesc lucruri pe-acolo, animale mici si lucruri si se uda si uneori trebuie reparate tevile. Alteori usile ramîn închise. Uiti ce i acolo. Adica face parte din casa, numai ca n-o vezi si nu te gîndesti la ea. Totusi, trebuie sa fie acolo, fiindca toate casele au nevoie de o pivnita, altfel dormitorul ar fi la parter.Ah, despre Andy. Andy Leftkov. Da. Andy era foarte aratos. Era o partida buna. Asa le spunea pe vremea mea. Eram în masina lui, un Chevrolet Belair, nou, alb. Mi-amintesc ca ma gîndeam ca picioarele mele sînt prea lungi pentru scaunul ala. Am picioare lungi. Se loveau de bord. Tocmai îmi priveam genunchii cînd m-a sarutat brusc, în genul "Ia-ma, asa ca-n filme". Si m-am excitat, asa de tare ca...pai...s-a pornit o inundatie acolo jos. N-o puteam stapîni. Era ca o forta a pasiunii, ca un fluviu al vietii revarsîndu-se din mine, fix prin chilotii mei, fix pe scaunul din fata al noului sau Chevrolet alb, Belair. Nu era pipi si nu mirosea - la drept vorbind eu n-am simtiti nici un miros, dar el, Andy, a spus ca mirosea ca laptele batut si ca îi patam scaunul din fata. Eram 'tîcnita si împutita', asa mi-a spus. Am vrut sa-i explic ca sarutul lui m-a luat pe nepregatite, ca nu eram asa, în mod normal. Am încercat sa sterg inundatia cu rochia. Era o rochie noua, alb-trandafirie si arata îngrozitor dupa aia. Si el m-a condus acasa fara nici un cuvînt si cînd am coborît si am închis usa masinii am închis pentru totdeauna sandramaua. Sîntem închisi, nu mai primim clienti. Niciodata. M-am mai întîlnit cu baieti pe urma, dar gîndul la inundatie ma inhiba prea tare. Nici macar n-am mai fost pe-aproape de-atunci.Din cînd în cînd mai aveam si vise, vise tîmpite. Oh, traznite rau. De ce? Burt Reynolds. Nu stiu de ce. N-a facut nimic pentru mine în realitate, dar în vis...era întotdeauna Burt. Întotdeauna cam acelasi vis. Ieseam. Burt si cu mine. Într-un restaurant - cum vezi prin Atlantic City, mare, cu candelabre si toate alea si sute de chelneri cu vesta. Burt îmi dadea o orhidee s-o prind la corsajul rochiei. Eu mi-o puneam pe blazer. Rîdeam. Mîncam cocktail de creveti. Creveti uriasi, fabulosi. Mai rîdeam putin. Eram foarte fericiti împreuna. Pe urma el ma privea drept în ochi si ma tragea spre el fix în mijlocul restaurantului - si tocmai cînd era pe punctul sa ma sarute, camera începea sa se zguduie, de sub masa zburau porumbei - habar n-am ce faceau porumbeii aia acolo - si inundatia se pornea brusc de-acolo de jos.Si curgea, si curgea. Si erau pesti în ea si barcute si tot restaurantul se umplea de apa si Burt statea în apa pîna la genunchi, si era teribil de dezamagit de mine, ca o facusem de oaie si de data asta, era îngrozit, îsi privea prietenii, pe Dean Martin si pe ceilalti, cum înotau pe lînga noi în smokinguri si în rochii de seara. Acuma nu mai am vise dintr-alea. De cînd mi-au scos cam tot ce are legatura cu acolo jos. Mi-au scos uterul, trompele, toata fabricuta. Doctorul credea ca face bancuri. Zice, vezi, daca n-o folosesti, o pierzi. Dar pe urma am aflat ca era cancer. Si tot ce era pe-acolo s-a dus. Cui îi trebuia, la urma urma urmelor? Mult zgomot pentru nimic. Am facut alte lucruri la viata mea. Îmi plac expozitiile de cîini. Vînd antichitati. Ma-trebati ce-ar purta? Ce fel de-ntrebare-i asta? Ce-ar purta?! Ar purta o pancarta uriasa:ÎNCHIS DIN CAUZA INUNDATIEICe-ar spune? Ti-am zis deja. Nu-i asa. Nu-i ca si cînd ar vorbi un om. N-a mai vorbit de foarte multa vreme. E un loc. Un loc în care nu mergi niciodata. E închis, sub casa. E acolo jos.Esti fericita? M-ai facut sa vorbesc - ai scos-o din mine. Ai facut o biata batrîna sa vorbeasca despre ce are acolo jos. Esti multumita acuma?(Se reculege o clipa.)Stii, de fapt, esti prima cu care vorbesc despre asta si ma simt ceva mai bine.
Am spus întotdeauna ca trebuie sa facem o harta cu orasele care s-au împrietenit cu vaginul. Pe lume sînt multe lucruri surprinzatoare. Pun pariu ca n-ati stiut de exemplu ca oamenii din Oklahoma City iubesc vaginele. Asta e important sa se stie. Mai ales ca piesa asta nu se bucura de publicitate acolo, fiindca toate ziarele sînt conduse de crestini si, dupa cum se stie, crestinii nu au vagine. Dar s-a întîmplat acolo o poveste fantastica cu vagine, adica o PFV. Asemenea povesti se întîmpla în orase din toata lumea.
O fata din Oklahoma ne-a povestit cum s-a nascut fara vagin si si-a dat seama de asta numai pe la 14 ani. Se juca cu prietena ei. Îsi comparau organele genitale si si-a dat seama ca al ei era diferit, ca ceva nu era în ordine. A mers la ginecolog cu tatal ei, parintele care-i era mai apropiat si medicul a descoperit ca într-adevar nu avea nici vagin, nici uter. Tatal ei a fost profund îndurerat, dar a încercat sa-si înnabuse tristetea si lacrimile, pentru ca fiica lui sa nu se simta nefericita. În drum spre casa, încercînd cu noblete s-o consoleze, el zice:"Draga mea. Avem aici un caz interesant. Te ai nascut fara vagin. Dar vestea buna e ca ai cea mai frumoasa pasarica din toata America. Si cînd ai sa-ti întîlnesti sotul, el o sa stie ca noi am facut-o special pentru el."
AmintiriAmintire: decembrie, 1965, cinci aniMama îmi spune cu o voce care ma sperie, ascutita, amenintatoare sa nu ma mai scarpin la pipilica. Ma sperii grozav ca am scarpinat-o pîna a disparut. Nu mai pun mîna acolo, nici macar cînd fac baie. Ma tem ca îmi intra acolo apa si-o sa ma umplu pîna explodez. Îmi lipesc benzi de leucoplast peste pipilica, sa acopar gaura, dar în apa se desprind si cad. Îmi imaginez un opritor, un dop de vana, ca sa nu mai intre tot felul de lucruri în mine. Dorm cu trei perechi de chiloti de bumbac cu inimioare pe mine, pe sub pijamaua mea elastica. Din cînd în cînd as mai vrea sa pun mîna acolo, dar n-o pun.Amintire: sapte aniEdgar Montane, care are zece ani, se supara pe mine si-mi trage una, din toata puterea, între picioare. Parca m-as fi rupt toata în bucati. Ma tîrasc pîna acasa. Nu pot sa fac pipi. Mama ma ntreaba ce s-a-ntîmplat cu pipilica mea si cînd îi spun tipa la mine si zice sa nu mai las pe nimeni, niciodata, sa ma atinga acolo jos. Încerc sa-i explic, mama, dar nu m-a atins, mi-a tras un pumn. Amintire: noua aniMa joc în pat, sar si-mi dau drumul si cad cu pipilica în stîlpul patului. Scot tipete ascutite, care vin din gura pipilicii mele. Sînt dusa la spital si cusuta acolo jos, unde s-a rupt. Amintire: zece aniSînt acasa la tata, care da o petrecere sus. Toata lumea bea. Eu ma joc singura la parter si-mi încerc chilotii cei noi si bustiera alba, de bumbac, pe care mi le-a dat iubita lui taica-meu. Deodata, prietenul cel mai bun al lui taica-meu, uriasul ala, Alfred, apare pe la spate, îmi trage jos chilotii cei noi si îsi baga penisul lui mare si tare în pipilica mea. Urlu. Dau din picioare. Încerc sa ma lupt cu el,dar el e deja înauntru. Pe urma apare tata, cu o pusca si aud un sunet asurzitor, oribil, si e sînge peste mine si Alfred, mult sînge. Sînt sigura ca, în sfîrsit, pipilica mea o sa cada afara. Alfred a paralizat pentru toata viata si mama nu ma mai lasa sapte ani sa-l vad pe tata.Amintire: treisprezece aniPipilica mea e un loc foarte nasol, un loc care doare, e urît, înteapa, curge si e plina de sînge. E un loc al nefericirii. O zona a cu ghinion. Îmi imaginez o autostrada între picioarele mele si pe mine calatorind, departe, departe de-aici.Amintire: 16 aniFemeia asta extraordinara are 24 de ani, e vecina cu noi si ma uit si ma tot uit la ea. Într-o zi ma invita la ea în masina. Ma întreaba daca-mi place sa sarut baieti si îi spun ca nu-mi place. Pe urma zice ca vrea sa-mi arate ceva si se apleaca si ma saruta asa gingas pe buze cu buzele ei si îsi baga limba în gura mea. Uau. Ma întreaba daca vreau sa vin la ea acasa si pe urma ma saruta iar si-mi spune sa ma destind, sa simt, sa las limbile noastre sa simta. O întreaba pe mama daca pot sa dorm la ea peste noapte si maica-mea e încîntata ca o femeie asa frumoasa si plina de succes e interesata de mine. Sînt speriata si nerabdatoare. Are o casa fantastica. Si a aranjat-o pe cinste! Sîntem în anii '70, cu margele, perne pufoase, lumini de atmosfera. Ma hotarasc pe loc ca atunci cînd ma fac mare o sa fiu secretara, ca ea. Îsi pregateste o vodca si ma întreaba ce vreau sa beau. Ce bea ea, spun si ea zice ca nu crede ca mama ar fi de acord sa beau vodca. Eu zic ca probabil n-ar fi de acord nici sa sarut fete si doamna cea draguta îmi pregateste si mie un pahar. Pe urma se schimba într-un fel de body de satin ca ciocolata. E asa de frumoasa. Întotdeauna am crezut ca pantalonii aia scurti sînt urîti. Zic:"Arati grozav" si ea zice "Si tu." Si eu zic: "Dar eu n-am decît chilotii si sutienul astea albe de bumbac" Ea ma îmbraca, încetisor, într-un alt body de satin. E de culoarea levaticai, ca primele zile dulci de primavara. Bautura mi s-a urcat la cap, sînt relaxata si pregatita. Deasupra patului ei e un tablou al unei femei de culoare, goala, cu un african urias. Ea ma întinde usor pe pat si numai atingerea trupurilor noastre ma face sa juisez. Pe urma îmi face tot ce trebuie, mie - si pipilica mea pe care o credeam urîta...uau. Sînt asa fierbinte, asa salbatica. Ea spune "Vaginul tau, neatins de barbati, miroase asa bine, asa proaspat, as vrea sa ramîna asa pentru totdeauna." Eu ma salbaticesc groaznic si pe urma suna telefonul si bineînteles ca e maica-mea. Precis stie, ma prinde întotdeauna asupra faptului. Gîfîi si încerc sa ma port normal la telefon si ea ma-ntreaba "Ce-i cu tine, ai fugit?" si eu zic "Nu, mama, faceam gimnastica". Pe urma îi spune frumoasei secretare sa aiba grija sa nu fie vreun baiat prin preajma si doamna îi spune " Crede-ma, nu-i nici un baiat pe aici". Dupa care doamna asta extraordinara îmi spune tot despre pipilica mea. Ma pune sa ma joc cu ea în fata ei si ma învata toate felurile în care pot sa-mi provoc placere. E foarte pedanta. Îmi spune ca trebuie sa stiu întotdeauna cum sa-mi provoc placere, ca sa nu am nevoie vreodata sa depind de vreun barbat. Dimineata sînt foarte îngrijorata ca am devenit o tîrfa fiindca sînt asa de îndragostita de ea. Ea rîde, dar eu n-o mai vad niciodata. Mai tîrziu îmi dau seama ca ea a fost salvarea mea brusca, neasteptata si imorala. Ea mi-a transformat pipilica necajita si a dus-o într-un fel de paradis.